Fear The Beard

Probabil vi s-a întâmplat în ultima vreme, când ieșiți la plimbare, să tot dați cu ochii de acel „accesoriu” natural pe care îl poartă bărbații și pe care îl numim „barbă”... Sunt tot mai mulți bărboși pe străzi, nu-i așa?  Unde întorci privirea, hop! Apare unul, că e vorba de o barbă timidă, ca un neras din acela prelungit, sau de una stufoasă și vădit aranjată, este limpede pentru toată lumea că anul acesta, ca și anul trecut, de nu mă înșel, se poartă bărbile. În orice culoare sau formă ar veni ea, barba și-a redobândit statutul de altădată, de podoabă masculină de mare preț, care, atunci când nu impune respect sau nu dă un aer misterios și elegant purtătorului, trezește oricum atenția, curiozitatea, daca nu chiar un mic zâmbet în colțul gurii... Căci barba a căpătat în zilele noastre și un aer lejer, jucăuș, nonșalant, aș spune chiar fantezist, dacă e să mă gândesc la câteva bărbi mai ciudățele care m-au făcut să rămân gură-cască.

Hmmmm... Iată că v-am luat pe ocolite și nu v-am spus că și eu sunt mândrul purtător al unei bărbi, deci un bărbos. :))) Acum, după toată această introducere, o să vă fie desigur greu să mă credeți că nu de dragul modei am „achiziționat-o” acum mai puțin de un an... Eh, am să încerc totuși să vă conving că au fost motive personale la mijloc, a fost o perioadă mai grea prin care am trecut atunci și barba a fost cumva elementul de schimbare, de transformare la ieșirea din acea perioadă, căci momentele grele prin care trecem de-a lungul vieții nu au cum să nu ne schimbe... Am rămas cu ea deci și am prins drag de ea, tot mai drag, indiferent de cum a fost primită de cei din jur... „E barba mea și nu renunț la ea!”, am spus hotărât. „Rămâne să vă acomodați cu ea, de acum ea și cu mine vom fi peste tot împreună.” Ba chiar mi-am achiziționat și un tricou tematic, cu celebrul mesaj „Fear the Beard”. :) Deși nu este niciun motiv să Fear the Beard. Că am nimerit în plin sezon al bărbilor a fost o întâmplare norocoasă, căci întreținerea unei bărbi nu e un lucru foarte simplu, iar pentru asta e nevoie de ceva sfaturi, locuri, produse, cu alte cuvinte de un anumit interes general care să creeze mediul propice cultivării unei bărbi de toată frumusețea. Eu sunt un om meticulos și îmi cam place să fac lucrurile cu multă atenție și multă grijă, nu era să las barba de capul ei, așa că m-am pus pe documentat, oare cum să fie barba mea?, mai lungă ori mai scurtă?, ascuțită ori dreptunghiulară?, să vină la pachet cu o mustață mai stufoasă ori mai retezată?

Uuuuu, multe întrebări au început să-mi zornăie prin cap, e clar, să sun un prieten!. Dar ca să vezi nu am niciunul care să aibă barbă, dar, stai, suntem în plină epocă a științei și tehnicii, voi găsi desigur un specialist în bărbi care să programeze o barbă perfectă pentru fața mea... 

Întăi am zis să încerc un salon mai aproape de casă.. dar după câteva "ședințe" mai mult sau mai puțin reușite m-am hotărât să caut ceva exclusiv pentru bărbi. După câteva zile de căutări pe google am decis să încerc la Bărbierii...

Și am ajuns la... Bărbierii (www.barbierii.ro), în plin centru al orașului, pe str. Gh Manu nr. 14, ce se face din Calea Victoriei, o frizerie micuță, cu un aspect retro, la prima vedere parcă decupată dintr-un început de secol XX și plantată în decorul betonat al zilelor noastre. Frizeria are un aer lejer, nepretențios și un design amestecat, îmbinând noul cu vechiul, tehnici moderne cu tradiția. Astfel , scaune de frizerie autentice românești mai vechi de 40 de ani sunt iluminate de lămpi de tavan, metalice, în stilul industrial mult apreciat al zilelor noastre, pereții sunt decorați cu fotografii ale clienților care au trecut pe acolo și cu tablouașe „3D” cu cravate și pantofi desprinse parcă din vestimentația anilor interbelici, briciul, foarfeca și mașina de tuns sunt folosite cu aceeși îndemânare, iar tratamentul cu prosopul cald este combinat cu produse cosmetice de ultimă oră. Băieții, mai mult sau mai puțin bărboși, sunt prietenoși, înțelegători (încearcă să te rezolve chiar și de le pici pe nepusă masă, adică fără programare), te ascultă și te îndrumă, nu vorbesc nici mult, nici puțin, dar mâinile le merg întruna, se vede parcă acolo și plăcerea, nu doar meșteșugul... Prețurile mi se par mai mult decât ok, există și niște oferte pentru clienții constanți, iar, dacă vă spun că prima oară când am fost am uitat complet de bacșiș și m-am întors special din drum pentru a-l lăsa, veți înțelege cât de mulțumit am fost sau cât de relaxat de la răsfățul de care am avut parte... Adaug, mai ales pentru aceste zile toride, că fiecărui client sau însoțitor al clientului îi este oferită o băutură răcoritoare la doză și, gata, mă opresc din laude, este o experiență ce trebuie simțită pe propria piele. Am vrut doar să vă fac puțin poftă, căci, odată ce veți gusta, n-o să mai fie nevoie de nicio invitație la mai mult...  

Deocamdată vă las o carte de vizită poate vă hotărâți să le treceți pragul!