Cremă de lapte - desert libanez

Azi voiam să vă prezint un desert pe care îmi place să îl prepar pentru că este foarte ușor de făcut. Cunoscut sub numele de ashta sau kashta, este un desert originar din Liban. Prima dată am fost introdus aromelor acestui desert răcoritor la un restaurant libanez și, impresionat fiind, am încercat să aflu mai multe detalii astfel încât să mă pot bucura de el şi acasă. Ashta se prezintă în mai multe rețete și este folosit ca bază în diferite deserturi orientale.

Totuşi, nu am să vă prezint reţeta singur, căci, de curând, am făcut cu cineva apropiat un fel de pariu, l-am provocat la acest desert, cu promisiunea că primul care îl va prepara și va scrie rețeta va avea şi cuvântul în această postare de pe blogul meu. :) Cum s-au mişcat mai repede (o să vedeţi că acolo e vorba de o echipă), o să le dau lor cuvântul. Eu cel mult voi completa acolo unde cred că sunt binevenite nişte informaţii în plus, pe care le voi trece între paranteze. :))

Deci azi veți fi introduși într-o lume orientală, unde vă veți răcori pe aceste călduri cu o porție de ashta.

***

Am ajutat de curând la prepararea unui desert absolut special, incredibil de simplu și gustos, cu o aromă și un parfum ce ne poartă spre tărâmuri exotice. Un desert ușor și foarte răcoritor, numai bun pentru zilele calde de vară. Poate unii dintre voi ați auzit de Ashta sau crema de lapte libaneză, eu nu știam de ea, nu citisem, nu văzusem, nu gustasem... și vă spun sincer că m-a fermecat. Este minunat să poți prepara un lucru atât de delicios într-un timp scurt și cu ingrediente obișnuite, necostisitoare.

Cât „bucătarul-șef” a parcurs etapele rețetei, eu, pe lângă micul ajutor pe care i l-am dat, m-am ocupat cu documentarea, adică am făcut ceva fotografii, încât să aveți impresia că ați fost cu noi când am pus la cale această ispravă culinară.

Întâi de toate, trebuie să aveți pregătite următoarele ingrediente:

- pentru cremă

600 ml de lapte

400 ml de smântână pentru frișcă (eu am găsit din aceea îndulcită și vanilată de la Dorna)

6 felii de pâine albă toast fără coajă

35 g de amidon

50 g de zahar

1, 2, chiar 3 linguri de apă din flori de portocal

1, 2, chiar 3 linguri de apă din flori de trandafiri

- pentru servire

miere

banane

fistic măcinat – preferabil fistic crud, pe care îl prăjiți puțin, dar cred că merge și din cel prăjit și sărat, dacă îi curățați coaja.

Pentru început, se taie feliile de pâine cubulețe, după ce a fost îndepărtată coaja, în caz că nu ați cumpărat direct fără coajă. (Cojile de pâine le vom pune deoparte pentru păsărelele din parc, aşa ar fi frumos.) 

Cubuleţele se pun într-o cratiță medie, cu pereții mai groși, împreună cu zahărul (cred că mai gustos e zahărul brun, concurenții mei mai au de învățat), peste care turnăm smântâna pentru frișcă și laptele, dar nu în întregime, ci cam 550 ml.

Oala cu toate ingredientele magice se aşază pe foc mic, amestecându-se încontinuu cu un tel. (Dacă mai ţineţi minte, este nevoie de o mişcare din încheietură pentru a amesteca tot şi a nu mai rămâne cocoloaşe de pâine. Cu răbdare, totul e posibil!)

După cum se vede în fotografii, în paralel, pentru că noi eram la patru mâini, am curățat fisticul și l-am pus la prăjit într-o tigaie, cred însă că puteți să-l lăsați pe foc mai puțin decât l-am lăsat noi, astfel încât să-și păstreze nuanța aceea frumoasă de verde. 

  

Separat, într-un castronel, dizolvăm amidonul în restul de lapte, adică în cei 50 ml rămaşi, apoi îl adăugăm peste compoziție când aceasta începe să fiarbă, după care continuăm să amestecăm încet, până când totul este legat, omogen și capătă consistența unei creme. (ATENŢIE! Este important să amestecaţi în tot acest timp şi aveţi grijă, căci compoziţia, odată adăugat amidonul, începe să se îngroaşe.)

Se stinge focul (căci gazele sunt scumpe), iar compoziția se lasă la răcit, pentru ca apoi să o parfumăm cu apele florale, după gustul fiecăruia dintre noi. (Eu am pus cam 3 linguri din fiecare apă florală, pentru că am vrut un gust mai intens şi mai răcoritor.)

Crema este gata în acest moment, dar ea este bună rece, și mai ales după ce a stat cam o zi la frigider, interval de timp în care se mai îngroașă. Sunt unii care preferă să o bage la rece direct în oală, pentru ca apoi, când mănâncă, să o așeze în ce vas doresc, noi am preferat să o distribuim de la început în vasele de servire, din rațiuni practice, dar și estetice. Pentru ca fructul să fie proaspăt, este indicat ca ornatul porțiilor să se facă atunci când se consumă. După cum vedeți în imagini, am folosit rondele de banane, miere și fistic (după ce l-am curățat de cojițe și l-am mărunțit), dar, din câte am citit, se pot folosi și alte fructe, cum ar fi căpșune, kiwi, mango, sau, în loc de fistic, nuci, poate chiar nuci caju, rămâne de încercat. Ca recipient, puteți folosi castronele, boluri, cupe de înghețată, dar și farfurii întinse, după cum vă place să arate și după cum vă doriți să fie proporția dintre cremă și fructe, fistic. Veți vedea mai jos câteva posibile aranjamente, sperăm să vă ispitească și să vă aducă repejor în bucătărie. 

***

Un desert, o idee, un pariu... așa a ajuns rețeta pe acest blog. Dacă aș scrie la fel de repede pe cât aș găti (atunci când o fac), nu aș mai pierde pariuri. Cum spuneam mai sus, am ales să păstrez în mare parte textul primit, dar să completez pe alocuri cu idei sau imagini sugestive și din bucătăreala mea.

Mulțumesc pentru acest articol și sper să mai fac astfel de pariuri, căci doar așa mai reușesc să găsesc timp să postez ceva.

P.S. Aștept să mai scrieți și alte rețete. :)

AI