Cremă de lapte - desert libanez

Azi voiam să vă prezint un desert pe care îmi place să îl prepar pentru că este foarte ușor de făcut. Cunoscut sub numele de ashta sau kashta, este un desert originar din Liban. Prima dată am fost introdus aromelor acestui desert răcoritor la un restaurant libanez și, impresionat fiind, am încercat să aflu mai multe detalii astfel încât să mă pot bucura de el şi acasă. Ashta se prezintă în mai multe rețete și este folosit ca bază în diferite deserturi orientale.

Totuşi, nu am să vă prezint reţeta singur, căci, de curând, am făcut cu cineva apropiat un fel de pariu, l-am provocat la acest desert, cu promisiunea că primul care îl va prepara și va scrie rețeta va avea şi cuvântul în această postare de pe blogul meu. :) Cum s-au mişcat mai repede (o să vedeţi că acolo e vorba de o echipă), o să le dau lor cuvântul. Eu cel mult voi completa acolo unde cred că sunt binevenite nişte informaţii în plus, pe care le voi trece între paranteze. :))

Deci azi veți fi introduși într-o lume orientală, unde vă veți răcori pe aceste călduri cu o porție de ashta.

***

Am ajutat de curând la prepararea unui desert absolut special, incredibil de simplu și gustos, cu o aromă și un parfum ce ne poartă spre tărâmuri exotice. Un desert ușor și foarte răcoritor, numai bun pentru zilele calde de vară. Poate unii dintre voi ați auzit de Ashta sau crema de lapte libaneză, eu nu știam de ea, nu citisem, nu văzusem, nu gustasem... și vă spun sincer că m-a fermecat. Este minunat să poți prepara un lucru atât de delicios într-un timp scurt și cu ingrediente obișnuite, necostisitoare.

Cât „bucătarul-șef” a parcurs etapele rețetei, eu, pe lângă micul ajutor pe care i l-am dat, m-am ocupat cu documentarea, adică am făcut ceva fotografii, încât să aveți impresia că ați fost cu noi când am pus la cale această ispravă culinară.

Întâi de toate, trebuie să aveți pregătite următoarele ingrediente:

- pentru cremă

600 ml de lapte

400 ml de smântână pentru frișcă (eu am găsit din aceea îndulcită și vanilată de la Dorna)

6 felii de pâine albă toast fără coajă

35 g de amidon

50 g de zahar

1, 2, chiar 3 linguri de apă din flori de portocal

1, 2, chiar 3 linguri de apă din flori de trandafiri

- pentru servire

miere

banane

fistic măcinat – preferabil fistic crud, pe care îl prăjiți puțin, dar cred că merge și din cel prăjit și sărat, dacă îi curățați coaja.

Pentru început, se taie feliile de pâine cubulețe, după ce a fost îndepărtată coaja, în caz că nu ați cumpărat direct fără coajă. (Cojile de pâine le vom pune deoparte pentru păsărelele din parc, aşa ar fi frumos.) 

Cubuleţele se pun într-o cratiță medie, cu pereții mai groși, împreună cu zahărul (cred că mai gustos e zahărul brun, concurenții mei mai au de învățat), peste care turnăm smântâna pentru frișcă și laptele, dar nu în întregime, ci cam 550 ml.

Oala cu toate ingredientele magice se aşază pe foc mic, amestecându-se încontinuu cu un tel. (Dacă mai ţineţi minte, este nevoie de o mişcare din încheietură pentru a amesteca tot şi a nu mai rămâne cocoloaşe de pâine. Cu răbdare, totul e posibil!)

După cum se vede în fotografii, în paralel, pentru că noi eram la patru mâini, am curățat fisticul și l-am pus la prăjit într-o tigaie, cred însă că puteți să-l lăsați pe foc mai puțin decât l-am lăsat noi, astfel încât să-și păstreze nuanța aceea frumoasă de verde. 

  

Separat, într-un castronel, dizolvăm amidonul în restul de lapte, adică în cei 50 ml rămaşi, apoi îl adăugăm peste compoziție când aceasta începe să fiarbă, după care continuăm să amestecăm încet, până când totul este legat, omogen și capătă consistența unei creme. (ATENŢIE! Este important să amestecaţi în tot acest timp şi aveţi grijă, căci compoziţia, odată adăugat amidonul, începe să se îngroaşe.)

Se stinge focul (căci gazele sunt scumpe), iar compoziția se lasă la răcit, pentru ca apoi să o parfumăm cu apele florale, după gustul fiecăruia dintre noi. (Eu am pus cam 3 linguri din fiecare apă florală, pentru că am vrut un gust mai intens şi mai răcoritor.)

Crema este gata în acest moment, dar ea este bună rece, și mai ales după ce a stat cam o zi la frigider, interval de timp în care se mai îngroașă. Sunt unii care preferă să o bage la rece direct în oală, pentru ca apoi, când mănâncă, să o așeze în ce vas doresc, noi am preferat să o distribuim de la început în vasele de servire, din rațiuni practice, dar și estetice. Pentru ca fructul să fie proaspăt, este indicat ca ornatul porțiilor să se facă atunci când se consumă. După cum vedeți în imagini, am folosit rondele de banane, miere și fistic (după ce l-am curățat de cojițe și l-am mărunțit), dar, din câte am citit, se pot folosi și alte fructe, cum ar fi căpșune, kiwi, mango, sau, în loc de fistic, nuci, poate chiar nuci caju, rămâne de încercat. Ca recipient, puteți folosi castronele, boluri, cupe de înghețată, dar și farfurii întinse, după cum vă place să arate și după cum vă doriți să fie proporția dintre cremă și fructe, fistic. Veți vedea mai jos câteva posibile aranjamente, sperăm să vă ispitească și să vă aducă repejor în bucătărie. 

***

Un desert, o idee, un pariu... așa a ajuns rețeta pe acest blog. Dacă aș scrie la fel de repede pe cât aș găti (atunci când o fac), nu aș mai pierde pariuri. Cum spuneam mai sus, am ales să păstrez în mare parte textul primit, dar să completez pe alocuri cu idei sau imagini sugestive și din bucătăreala mea.

Mulțumesc pentru acest articol și sper să mai fac astfel de pariuri, căci doar așa mai reușesc să găsesc timp să postez ceva.

P.S. Aștept să mai scrieți și alte rețete. :)

AI

Fear The Beard

Probabil vi s-a întâmplat în ultima vreme, când ieșiți la plimbare, să tot dați cu ochii de acel „accesoriu” natural pe care îl poartă bărbații și pe care îl numim „barbă”... Sunt tot mai mulți bărboși pe străzi, nu-i așa?  Unde întorci privirea, hop! Apare unul, că e vorba de o barbă timidă, ca un neras din acela prelungit, sau de una stufoasă și vădit aranjată, este limpede pentru toată lumea că anul acesta, ca și anul trecut, de nu mă înșel, se poartă bărbile. În orice culoare sau formă ar veni ea, barba și-a redobândit statutul de altădată, de podoabă masculină de mare preț, care, atunci când nu impune respect sau nu dă un aer misterios și elegant purtătorului, trezește oricum atenția, curiozitatea, daca nu chiar un mic zâmbet în colțul gurii... Căci barba a căpătat în zilele noastre și un aer lejer, jucăuș, nonșalant, aș spune chiar fantezist, dacă e să mă gândesc la câteva bărbi mai ciudățele care m-au făcut să rămân gură-cască.

Hmmmm... Iată că v-am luat pe ocolite și nu v-am spus că și eu sunt mândrul purtător al unei bărbi, deci un bărbos. :))) Acum, după toată această introducere, o să vă fie desigur greu să mă credeți că nu de dragul modei am „achiziționat-o” acum mai puțin de un an... Eh, am să încerc totuși să vă conving că au fost motive personale la mijloc, a fost o perioadă mai grea prin care am trecut atunci și barba a fost cumva elementul de schimbare, de transformare la ieșirea din acea perioadă, căci momentele grele prin care trecem de-a lungul vieții nu au cum să nu ne schimbe... Am rămas cu ea deci și am prins drag de ea, tot mai drag, indiferent de cum a fost primită de cei din jur... „E barba mea și nu renunț la ea!”, am spus hotărât. „Rămâne să vă acomodați cu ea, de acum ea și cu mine vom fi peste tot împreună.” Ba chiar mi-am achiziționat și un tricou tematic, cu celebrul mesaj „Fear the Beard”. :) Deși nu este niciun motiv să Fear the Beard. Că am nimerit în plin sezon al bărbilor a fost o întâmplare norocoasă, căci întreținerea unei bărbi nu e un lucru foarte simplu, iar pentru asta e nevoie de ceva sfaturi, locuri, produse, cu alte cuvinte de un anumit interes general care să creeze mediul propice cultivării unei bărbi de toată frumusețea. Eu sunt un om meticulos și îmi cam place să fac lucrurile cu multă atenție și multă grijă, nu era să las barba de capul ei, așa că m-am pus pe documentat, oare cum să fie barba mea?, mai lungă ori mai scurtă?, ascuțită ori dreptunghiulară?, să vină la pachet cu o mustață mai stufoasă ori mai retezată?

Uuuuu, multe întrebări au început să-mi zornăie prin cap, e clar, să sun un prieten!. Dar ca să vezi nu am niciunul care să aibă barbă, dar, stai, suntem în plină epocă a științei și tehnicii, voi găsi desigur un specialist în bărbi care să programeze o barbă perfectă pentru fața mea... 

Întăi am zis să încerc un salon mai aproape de casă.. dar după câteva "ședințe" mai mult sau mai puțin reușite m-am hotărât să caut ceva exclusiv pentru bărbi. După câteva zile de căutări pe google am decis să încerc la Bărbierii...

Și am ajuns la... Bărbierii (www.barbierii.ro), în plin centru al orașului, pe str. Gh Manu nr. 14, ce se face din Calea Victoriei, o frizerie micuță, cu un aspect retro, la prima vedere parcă decupată dintr-un început de secol XX și plantată în decorul betonat al zilelor noastre. Frizeria are un aer lejer, nepretențios și un design amestecat, îmbinând noul cu vechiul, tehnici moderne cu tradiția. Astfel , scaune de frizerie autentice românești mai vechi de 40 de ani sunt iluminate de lămpi de tavan, metalice, în stilul industrial mult apreciat al zilelor noastre, pereții sunt decorați cu fotografii ale clienților care au trecut pe acolo și cu tablouașe „3D” cu cravate și pantofi desprinse parcă din vestimentația anilor interbelici, briciul, foarfeca și mașina de tuns sunt folosite cu aceeși îndemânare, iar tratamentul cu prosopul cald este combinat cu produse cosmetice de ultimă oră. Băieții, mai mult sau mai puțin bărboși, sunt prietenoși, înțelegători (încearcă să te rezolve chiar și de le pici pe nepusă masă, adică fără programare), te ascultă și te îndrumă, nu vorbesc nici mult, nici puțin, dar mâinile le merg întruna, se vede parcă acolo și plăcerea, nu doar meșteșugul... Prețurile mi se par mai mult decât ok, există și niște oferte pentru clienții constanți, iar, dacă vă spun că prima oară când am fost am uitat complet de bacșiș și m-am întors special din drum pentru a-l lăsa, veți înțelege cât de mulțumit am fost sau cât de relaxat de la răsfățul de care am avut parte... Adaug, mai ales pentru aceste zile toride, că fiecărui client sau însoțitor al clientului îi este oferită o băutură răcoritoare la doză și, gata, mă opresc din laude, este o experiență ce trebuie simțită pe propria piele. Am vrut doar să vă fac puțin poftă, căci, odată ce veți gusta, n-o să mai fie nevoie de nicio invitație la mai mult...  

Deocamdată vă las o carte de vizită poate vă hotărâți să le treceți pragul!

Bauturica dulce

Dupa cum se vede in termometre gradele au inceput sa il ridice pe celsius pana la cer, iar noi am inceput sa ne topim.
Caldurica asta m-a facut sa mancarici la manute de la atata stat in casa. Nestiind cum sa imi satisfac aceasta pofta dementa de a face ceva cu mainile m-am decis sa ies din casa si sa...
Si sa... Am ajuns la piata, unde... Mi-a besit mintea o idee, dupa cum ar spune un taran.

Cum e sezonul cireselor si visinelor...
Ghici ce? Mi-am zis, eu...

M-am gandit sa fac o ciresata cu cirese amare.
Cred ca toti ati baut visinata sau cornata sau ciresata (sper ca exista ciresta). E acel lichior, zemalau din fructe cu zahar si alcool. Cam fac visinata in casa de cativa ani, dar anul asta am zis ca iau o pauza. Cu toate astea, cand am ajuns in piata am dat de visine, cirese si alte cateva fructe de sezon.

In mintea mea ma gandeam, ce sa fac? Ce sa fac?
Sa fac o dulceata de visine sau sa incerc o visinata noua? Dar, numarul mare de tarabe cu cirese il dominau pe cel al visinelor si mi-am zis.. 

Bai frate, intre atatea cirese sigur gasesc eu cirese amare!!!

Si dupa o aventura printre tarancile cu tarabe... sau poate tarabele cu taranci... Ajung fata in fata cu 2 ladite cu cirese amare. Fiind pofticios ma gandeam la o dulceata de cirese amare si o bautura de cirese amare. Nu ma puteam hotari.

Cautand in graba cu privirea pretul pe gramezile cu cirese amare ma hotarasc brusc sa fac doar lichiorul de cirese.

La 20 de lei kg de cirese cred ca mai bine astept sa faca ai mei pomisori din livada cirese ca sa le fac dulceata.

Ma uit dupa tarancuta cu taraba sa ii spun ce vreau dar, la cum sunt eu norocos, constat ca in fata mea mai erau 2 persoane... un tip si o tipa.

Cu tipul nu imi faceam probleme. La cum suntem noi barbatii aiuriti, mereu comparam fix ce vedem iar privirea lui nu era deloc atintita pe ciresele pe care tocmai pusesem ochii. Dar in schimb, donsoara era mai greu... imi dadea fiori dea dreptul. Cu spatele tatuat, cu niste toale hipiote isi incepe lungul periplu in a comanda de pe taraba. Ochii ii zburau rapid cam peste tot. Mere.. pere... cirese.. visine... Dar cu toate astea privirea parca ii intra intr-o gaura neagra cand ajungea in dreptul cireselor amare. 

Hai ca azi sunt norocos...

Doamna, va rog si eu 2 kg de cirese amare!

Am ajuns acasa cu ciresele amare.

Sa incepem cu inceputul...

Niciodata sa nu faceti bauturi alcoolice in recipiente de plastic... sau sa le depozitati.

Ciresele sunt destul de micute, cam pe jumatatea celor dulci si mi-au dat de lucru sa le scot coditele.

La acest tip de bautura se foloseste zahar. Eu am optat pentru zahar brun din trestie de zahar.

Dupa ce scoateti coditele, ciresele trebuiesc spalate.

Un pont pentru a scoate cat mai repede coditele la cirese, ar fi sa le apicati de codita, intr-un ciorchine si apoi cu celalalta mana sa le trageti.

La cele 2 kg de cirese am pus 1 kg de zahar brun pe care l-am amestecat, viguros, printre ele.

Sper ca damigeana pe care am folosit-o acum sa fie suficent de mare pentru bautura.

Zaharul l-am impartit in doua parti. O parte (1/2 kg) am amestecat-o cu visinele iar cealalta jumatate de kilogram am pus-o pe deasupra ca sa le acopar.

Cam asa arata damigeana cu ciresele pregatita pentru repaus.

Damigeana o voi tine in cel mai racoros loc pe care il pot gasi... de preferat la subsol si din cand in cand va trebui sa agit putin ciresele pana se topeste zaharul.

De obicei, in functie de caldura, poate dura 3-4 saptamani.

Dupa ce zaharul s-a topit si ciresele si-au lasat sucul propriu, va trebui sa adaugam alcool.

Voi spune acum cam ce pasi mai sunt de facut si cand voi adauga alcoolul voi reveni cu un nou post.

Pentru acest tip de bauturi si pentru a obtine cu adevarat o bautura careia sa-i simtiti gustul fructului recomand sa folositi alcool alimentar de 96%. De ce alcool? Multa lume merge pe varianta mai ieftina si adauga vodka sau palinc, chiar si tuica. 

Problema cu aceste bauturi este ca ele au deja gustul lor si predomina gustul fructului din care sunt facute. In momentul cand o sa adaugati aceste bauturi alcoolice peste siropul vostru, veti obtine vodka cu aroma de... sau palinca - tuica cu aroma de ce faceti voi.

Am baut visinata si cu vodka si cu tuica si cu palinca si va spun, nu se compara cu o visinata facuta cu alcool.

E adevarat ca acloolul este ceva mai scump decat celelalte bauturi alcoolice ce sunt la indemana.

Alcoolul se va amesteca cu apa. Din ce tin eu minte, puneam cam 1 litru de alcool la un litru de apa la damigeana aceasta. Acum va trebui sa vad intai cat sirop lasa aceste cirese si apoi sa cumpar alcoolul si sa ii adaug apa pana ajunge la 40..45 de grade. 

Nu vreau sa iasa o bautura foarte alcoolizata asa ca o valoare de 30 de grade per total cred ca ar fi suficient.  

Ne vedem peste ceva timp cu noutati asupra ciresatei.