Americanii au un stil foarte megaloman in tot ceea ce fac. In schimb, clatituta asta nu are nimic legat de megalomania lor, cel putin nu ca aspect si marime. Nu pot spune la fel despre felul lor de a o servi. Cu unt din belsug. Ti se pune un turn de 8 clatitute in fata, peste care se asaza, foarte tacticos, o bucata de unt. Clatitutele fiind calde la servire, untul se va topi si va patrunde in maruntaiele lor. Mai mult de 3 clatitute din astea nu am putut sa mananc.
Avem nevoie de:
- 3 oua potrivite, de gaina totusi;
- aproximativ 330 gr de faina - eu am folosit faina integrala, ceea ce da o textura interesanta;
- praf de copt;
- aproximativ 280 ml de lapte.
Toate astea dau cam ... 20 si un pic de clatitute.
Nu este cel mai reusit aranjament pe care il fac, dar am o scuza foarte buna. Cineva m-a sabotat terminand toata frisca. Mie, personal, imi plac cu ciocolata Nutella si cu frisca. Am mancat si cu unt si sirop de artar si sunt foarte bune. Cred ca am sa incerc unele si cu fructe de padure. Cu un sos facut din coacaze, mure, zmeura... Nu stiu despre voi, dar la mine e furtuna.
Paharul cu suc nu foloseste la reteta. Este doar pentru a potoli setea nestavilita a bucatarului.
Paharul cu suc nu foloseste la reteta. Este doar pentru a potoli setea nestavilita a bucatarului.
Sa mergem mai departe cu prepararea, zic.
Se pare ca am sarit un pas la fotografiat, dar asa se intampla cand bucataresti si documentezi in acelasi timp.
Se separa albusurile de galbenusuri, cu grija sa nu spargem galbenusurile pe care le punem peste faina, impreuna cu praful de copt. Albusurile le punem separat intr-un castron mai mare.
Cu ajutorul unui tel, omogenizam bine bine faina, laptele, praful de copt si galbenusurile. Ne dam seama cand totul este gata cand in masa compozitiei nu se mai vad cocoloase. Nu uitati ca va trebuie rabdare si ceva muschi, caci compozitia se va intari.
E timpul sa batem albusurile. La operatiunea asta as fi vrut sa folosesc tot un tel, dar, pentru ca nu mai aveam inca unul (norocul meu), am folosit mixerul pentru a bate albusurile. Peste albusurile de ou puneti si un pic de sare. Recunosc ca am cam trisat putin folosind mixerul, dar cred ca a fost o idee foarte inspirata. Dupa ce bateti albusurile, ca sa vedeti daca ati facut o treaba ca la carte, faceti un simplu test. Luati castronul cu spuma si intoarceti-l cu spuma in jos deasupra capului. Daca spuma sta fixa (ca fixativul Wella), v-ati scos, daca, in schimb, spuma decide sa se aseze, tacticos, dintr-odata, pe parul vostru... o luati de la capat... dupa o baie.
Gata!!! Ne-am apropiat de final cu amestecatul ingredientelor. Puneti totul la comun - pasta cu faina, lapte, oua, praf de copt peste spuma de albusuri. Veti vedea ca incepe sa se inmoaie si sa prinda o oarecare pufosenie aluatul.
Sa mergem la aragaz acum.
De preferat este sa folositi o tigaie neaderenta sau, daca nu aveti (sau nu mai e neaderenta - a fugit stratul protector), puteti pune un pic de ulei. Eu am gasit prin vastele ustensile din bucatarie si un mic polonic, care se pare ca a fost marimea ideala.
Prima clatita de proba... singura singurica intr-o tigaie maricica...
Imediat au urmat si surioarele ei... Am avut noroc ca in tigaia asta au incaput cate 3.
Atentie foarte mare atunci cand le turnati cu polonicul in tigaie. Daca ati vazut vreodata filmul karate kid o sa va fie de ajutor, daca nu, intai uitati-va la el si apoi prajiti clatitele. Totul sta in incheietura... wax on... wax off...
Fiti atenti ca va spun doar o data... In timp ce turnati cu polonicul, va trebui sa faceti o miscare circulara astfel incat aluatul sa se intinda uniform. Miscarea circulara se va efectua cu o precizie de ceas elvetian, reparat de romani, doar invers acelor de ceasornic. Este foarte important sensul acesta. Daca invartiti in sens contrar, miscarea Pamantului in jurul lunii se va opri, iar in Romania plopul va face pere.
Iata-ne, dragi mancaciosi, ajunsi la final cu un morman de clatitute si una mai mica si cateva optiuni de topping.
Nu sunt dulci la gust, ca ale noastre, si probabil din cauza asta americanii folosesc sirop de artar si unt de arahide din belsug pe ele. Atunci cand mananci clatitele astea (din reteta mea), ai impresia ca e ceva nelalocul lui, ceva in neregula cu textura. Pe buna dreptate asa este. Faina integrala ii da o oarecare asprime - mie unul imi place.
Japonezii, de exemplu, sunt foarte mari amatori in a-i copia pe americani si au un fel de sandvici cu 2 clatitute si orice le trece prin cap pe post de umplutura - de la legume, branzeturi, carne, pana la fructe de mare, peste si chiar alge. La mine nu au mers. Probabil "indoctrinarea" noastra, caci noi stim ca mancarea asta este un desert, prin urmare este dulce.
Pofta buna!
Mmmmmmmm...Maine vom face aceste clatite. Multumim de reteta si de formidabila prezentare.
ReplyDeleteClatitutele arata minunat si, daca de rotirea lor in tigaie depinde armonioasa rotire a Pamantului in jurul... lunii, voi scoate tigaia sa pun si eu cateva rotite la lucru. Multumiri si sugerez o varianta cu miere si nuci...
ReplyDeleteAm sa incerc si eu varianta cu miere si nuci. As putea chiar sa sugerez ceva din reteta lui Jamie. Cand se toarna aluatul in tigaie sa se puna imediat, peste clatituta, miez de nuca (dupa cum spuneti) sau orice altceva considerati ca ar fi pe placul dvs. Jamie sugereaza chiar fructele de padure.
ReplyDelete