Bela Kanto

Tiu kanto donas mi la escalofríos.

Paine integrala cu seminte la tava

Nu stiu ce a fost cu mine in seara asta, dar am facut si o paine...
Am mai facut de cateva ori inainte, mi-a iesit buna, dar de data asta m-am gandit sa incerc ceva nou.
Am vazut de ceva timp in magazine anumite mix-uri pentru paine. Iei punga, o versi in masina de paine si hopa topa e gata painea.
Mixul asta mi s-a parut interesant pentru ca nu era cu faina alba si avea seminte.

Inainte de toate... cateva precizari.
In cazul in care sperati ca vreo paine sau faina dintr-un supermarket este fara E-uri sau fara aditivi, va inselati.
Producatorii de faina sunt obligati prin lege ca, in timpul productiei fainii, sa adauge anumiti aditivi. Faina nu este depozitata in saci ca la tara, ci este depozitata in silozuri, metalice. Pentru a-si pastra caracteristicile, i se adauga aditivi. La tara lumea mai pune sare grunjoasa in sacul cu faina.

Pentru painea de mai sus, am folosit un mix de fainuri integrale si seminte. Punguta avea cam 500 g, iar la cantar cam 490 g. S-a mai evaporat din ea intre timp.
Mai avem nevoie de apa si drojdie. Cantitatea de apa de obicei e trecuta pe ambalaj, asa ca nu o sa dau si apa, dar, estimativ, au fost cam 380 ml de apa. Ca drojdie, am folosit drojdie uscata, un pliculet de 7 g.

Dupa cum spuneam, intr-un bol avem faina, peste care vom pune drojdia din pliculet (nu pliculetul cu drojdie) si apa.

Cu o lingura am facut o usoara scobitura si am varsat continutul pliculetului cu drojdie.

Pentru inceput, pana apa este absorbita de faina, iar compozitia se omogenizeaza, m-am gandit ca este bine sa ma folosesc de o lingura si sa amestec.

Dupa ce totul se omogenizeaza bine, puteti folosi mainile si sa simtiti ceea ce faceti.

Cam atat se poate amesteca cu lingura. Compozitia devine destul de greu de amestecat cu lingura. Puteti folosi, daca aveti, la indemana un malaxor de paine (daca aveti asa ceva, intrati in afaceri cu paine).

Dupa amestecarea cu mainile, aluatul se lasa la dospit cam 50 de minute. Se pune la loc in bolul in care am facut amestecul si se acopera cu un stergar (chestia aia de te stergi pe maini cand gatesti), dupa care se pune intr-un loc cu o temperatura cam de 30 de grade. Eu am pus sus pe dulap, pentru ca asa stiu eu de la bunica mea. Acolo mereu e cald.

Dupa cele 50 de minute (la mine sa fi fost o ora si ceva) luati o tava pe care o ungeti cu putin ulei, astfel incat painea sa nu se prinda. Depinde si de tava pe care o folositi, caci s-ar putea sa nu aveti nevoie de ulei.

Luati aluatul de pe dulap si mai lasati-l putin, dar fiti tandri cu el. Masati-l ca si cum ati masa iubita, dar scurt, ca sa nu ii dati idei, dupa care il asezati in tava.

In prealabil, daca folositi un cuptor pe gaz, ar fi bine sa il porniti ca sa se incalzeasca.

Puneti tava la cuptor, undeva la mijlocul cuptorului, si lasati la copt cam 40 - 50 de minute, pe la 180 - 200 de grade, dar verificati din timp in timp ca sa nu se arda.

La final o sa aveti o paine pe care veti vrea sa o gustati cat mai repede. Aveti grija sa nu va ardeti. Painea poate fi rece la suprafata, dar miezul poate fi foarte fierbinte.

Pofta buna!

Clatitute americane

Fac ce fac si iar ajung la bucatarie. O fi din cauza vremii, o fi din alte cauze... Chestia e ca de mult ma bantuia ideea de a face clatitute americane. Am mancat o data pe la ei de am zis ca o sa crap acolo.
Americanii au un stil foarte megaloman in tot ceea ce fac. In schimb, clatituta asta nu are nimic legat de megalomania lor, cel putin nu ca aspect si marime. Nu pot spune la fel despre felul lor de a o servi. Cu unt din belsug. Ti se pune un turn de 8 clatitute in fata, peste care se asaza, foarte tacticos, o bucata de unt. Clatitutele fiind calde la servire, untul se va topi si va patrunde in maruntaiele lor. Mai mult de 3 clatitute din astea nu am putut sa mananc.

 Dar reteta de astazi este inspirata de Jamie Oliver.
Avem nevoie de:
- 3 oua potrivite, de gaina totusi;
- aproximativ 330 gr de faina - eu am folosit faina integrala, ceea ce da o textura interesanta;
- praf de copt;
- aproximativ 280 ml de lapte.
Toate astea dau cam ... 20 si un pic de clatitute.

Nu este cel mai reusit aranjament pe care il fac, dar am o scuza foarte buna. Cineva m-a sabotat terminand toata frisca. Mie, personal, imi plac cu ciocolata Nutella si cu frisca. Am mancat si cu unt si sirop de artar si sunt foarte bune. Cred ca am sa incerc unele si cu fructe de padure. Cu un sos facut din coacaze, mure, zmeura... Nu stiu despre voi, dar la mine e furtuna.
Paharul cu suc nu foloseste la reteta. Este doar pentru a potoli setea nestavilita a bucatarului.

Sa mergem mai departe cu prepararea, zic.

Se pare ca am sarit un pas la fotografiat, dar asa se intampla cand bucataresti si documentezi in acelasi timp.

Se separa albusurile de galbenusuri, cu grija sa nu spargem galbenusurile pe care le punem peste faina, impreuna cu praful de copt. Albusurile le punem separat intr-un castron mai mare.

Cu ajutorul unui tel, omogenizam bine bine faina, laptele, praful de copt si galbenusurile. Ne dam seama cand totul este gata cand in masa compozitiei nu se mai vad cocoloase. Nu uitati ca va trebuie rabdare si ceva muschi, caci compozitia se va intari.

E timpul sa batem albusurile. La operatiunea asta as fi vrut sa folosesc tot un tel, dar, pentru ca nu mai aveam inca unul (norocul meu), am folosit mixerul pentru a bate albusurile. Peste albusurile de ou puneti si un pic de sare. Recunosc ca am cam trisat putin folosind mixerul, dar cred ca a fost o idee foarte inspirata. Dupa ce bateti albusurile, ca sa vedeti daca ati facut o treaba ca la carte, faceti un simplu test. Luati castronul cu spuma si intoarceti-l cu spuma in jos deasupra capului. Daca spuma sta fixa (ca fixativul Wella), v-ati scos, daca, in schimb, spuma decide sa se aseze, tacticos, dintr-odata, pe parul vostru... o luati de la capat... dupa o baie. 

Gata!!! Ne-am apropiat de final cu amestecatul ingredientelor. Puneti totul la comun - pasta cu faina, lapte, oua, praf de copt  peste spuma de albusuri. Veti vedea ca incepe sa se inmoaie si sa prinda o oarecare pufosenie aluatul.

Sa mergem la aragaz acum.

De preferat este sa folositi o tigaie neaderenta sau, daca nu aveti (sau nu mai e neaderenta - a fugit stratul protector), puteti pune un pic de ulei. Eu am gasit prin vastele ustensile din bucatarie si un mic polonic, care se pare ca a fost marimea ideala.

Prima clatita de proba... singura singurica intr-o tigaie maricica...

Imediat au urmat si surioarele ei... Am avut noroc ca in tigaia asta au incaput cate 3.

Atentie foarte mare atunci cand le turnati cu polonicul in tigaie. Daca ati vazut vreodata filmul karate kid o sa va fie de ajutor, daca nu, intai uitati-va la el si apoi prajiti clatitele. Totul sta in incheietura... wax on... wax off...  

Fiti atenti ca va spun doar o data... In timp ce turnati cu polonicul, va trebui sa faceti o miscare circulara astfel incat aluatul sa se intinda uniform. Miscarea circulara se va efectua cu o precizie de ceas elvetian, reparat de romani, doar invers acelor de ceasornic. Este foarte important sensul acesta. Daca invartiti in sens contrar, miscarea Pamantului in jurul lunii se va opri, iar in Romania plopul va face pere.

Iata-ne, dragi mancaciosi, ajunsi la final cu un morman de clatitute si una mai mica si cateva optiuni de topping.

Nu sunt dulci la gust, ca ale noastre, si probabil din cauza asta americanii folosesc sirop de artar si unt de arahide din belsug pe ele. Atunci cand mananci clatitele astea (din reteta mea), ai impresia ca e ceva nelalocul lui, ceva in neregula cu textura. Pe buna dreptate asa este. Faina integrala ii da o oarecare asprime - mie unul imi place.

Japonezii, de exemplu, sunt foarte mari amatori in a-i copia pe americani si au un fel de sandvici cu 2 clatitute si orice le trece prin cap pe post de umplutura - de la legume, branzeturi, carne, pana la fructe de mare, peste si chiar alge. La mine nu au mers. Probabil "indoctrinarea" noastra, caci noi stim ca mancarea asta este un desert, prin urmare este dulce.

Pofta buna!

Sapun hand made

Na că acum, când întorci capul, vezi totul marcat bio... eco... etc. Respectând această  „tradiție”, ca să nu spun trend, am să vă prezint și eu câteva săpunuri bio. Ingredientele folosite la toate săpunurile din imaginile de mai jos sunt uleiuri vegetale saponificate cu hidroxid de sodiu. Ce e hidroxidul de sodiu? E chestia aia care, dacă pică pe ceva, lasă o gaură mare. Dacă pică pe piele, te arde rău și îți lasă o rană (cicatrice) de toată frumusețea. Din fericire, există o soluție de neutralizare a hidroxidului de sodiu (soda caustică, popular). E bine să folosești, cât mai repede cu putință, mai repede ca Michael Schumacher, OȚET. Da. Oțetul neutralizează soda caustică.

Deci iată câteva creații...

În ordinea numerelor de pe tricou... 

Avem săpun cu cafea (cel maro închis) - este un săpun dezodorizant, cu parfum de cafea și efect exfoliant. Pentru exfoliere am folosit zațul de la cafeaua întrebuințată la crearea săpunului. Conține cafeină anhidră, bună pentru eliminarea celulitei.

Săpun cu parfum de portocale (cel cu găurele) - este un săpun energizant ce face multă spumă.

Săpun cu lapte de capră și scorțișoară - este un săpun hidratant, foarte fin, și este singurul săpun ce conține și ingrediente de origine animală.

Săpun pentru copii (cel galben-verzui) - este un săpun fără adaos de parfumanți, ce conține mușețel. Acest săpun, spre deosebire de săpunurile pentru adulți, nu curăță în profunzime, pentru a nu usca pielea copiilor, care încă nu este formată și nu are rezistența pielii unui adult. Hidratează bine pielea și lasă un parfum discret de mușețel.

Cel din urmă săpun din imaginea de sus... este săpunul Castile sau săpunul de Castilia. Este realizat în întregime cu ulei de măsline. Este cel mai hidratant săpun și nu conține parfumanți.

În poza a doua, pe lângă floricelele de lavandă (sunt de decor), avem 3 săpunuri noi.

Săpun cu salvie (cel verde cu galben) - este un săpun hrănitor pentru piele, cu un efect de ușoară exfoliere datorită frunzelor uscate și măcinate de salvie.

Săpun cu lavanda (cel cu roz și verde) - este un săpun simplu, pentru uzul cotidian, cu un parfum de lavandă.

Săpun cu bere, ovăz și lămâie (săpunul de la baza turnului) - este un săpun ce are la bază berea blondă (bărbații știu de ce bere). Mai conține fulgi de ovăz pentru exfoliere și are un ușor parfum de lămâie, ce îi conferă o prospețime și o energie speciale. 

Cam asta a fost despre săpunuri.

Din ce am văzut pe piață, sunt cam 3 categorii de săpunuri:

1. săpunuri transparente ‒ au la bază glicerină vegetală;

2. săpunuri cu sodă caustică ‒ fie cu uleiuri vegetale, fie cu grăsimi animale;

3. săpunuri cu sodă caustică din cenușă.

Daca vedeți undeva un săpun superb, transparent, translucid și vânzătorul vă îmbie cum că acel săpun este super mega bio și nu conține sodă caustică... fugiți de acel săpun. Glicerina vegetală se obține printr-o metodă ce implică mai multe procese chimice.

Pe scurt...

Nu mă credeți, mai dați o căutare pe google.

În schimb, săpunurile de la punctul 2 folosesc NaOH (hidroxid de sodiu sau sodă caustică). Uleiurile din săpun se saponifică în urma unei reacții chimice (cu degajare de căldură) cu hidroxidul de sodiu, ceea ce duce la neutralizarea sodei caustice. 

Săpunurile de la punctul 3 folosesc o metodă ceva mai complicată de a obține leșia (apă + sodă caustică).

Uleiurile pe care le folosesc pentru săpunurile pe care le fac sunt uleiuri bio, cel puțin așa susține magazinul de la care cumpăr.

Cartofi copti la cuptor a la Angela

Iata ca ajung iar in bucatarie.

De data asta m-am gandit sa fac ceva care se poate gati destul de repede si foarte usor. Mai mult decat atat, aveam in cand sa incerc o reteta despre care am auzit ca ar fi cea mai buna. Ce motiv mai bun decat sa o incerc.

Va prezint... Cartofi copti la cuptor a la Angela cu chiftelute!

Pentru inceput avem nevoie de cativa cartofi, de prefeinta mai mari, pe care ii vom spala si taia pe jumate.

Eu nu am avut la indemana cartofi foarte mari, dar pana la urma au iesit foarte buni.

Ii vom taia pe jumatate dupa care trebuie sa facem cateva crestaturi pe suprafata lor pentru a se coace mai repede si in profunzime.

Dup ce au fost crestati (vezi mai jos) presaram sare si ulei deasupra lor.

Nu este nevoie de foarte mult ulei, doar cateva picaturi de ulei de masline cat sa patrunda in crestaturile deja facute.

Se baga tava cu cartofii la cuptor si se verifica din cand in cand cu o scobitoare sau un cutit, consistenta lor. Daca scobitoare intra usor pana jos inseamna ca sunt gata si putem trece la urmatorul pas.

Intre timp, cat cartofii se coc la cuptor, pregatim untul, casacavalul sau branza si boia. Eu am mers pe unt, cascaval ementaler (cascaval cu gauri),boia si parmezan pentru la final.

Cand cartofii sunt gata copti, se scot si se pune cate un pic de unt deasupra lor. 

Se asteapta foarte putin sa se topeasca si sa intre in carnea lor si se presara boiaua.

Dupa boia punem cascavalul si dam din nou la cuptor cat sa se topeasca cascavalul si sa formeze o crusta.

Eu nu i-am lasat pana sa devina cascavalul crocant, dar pe margine unde s-a scurs un pic era usor crocant.

Si... cam asa arata scosi din tava si fooooarte fierbinti.

Iar cam asa arata la final, o portie de cartofi copti la cuptor a la Angela cu chiftelute cu sos ketchup la ceaun si sfecla rosie... si era sa uit, un pic de vin rosu,

Pofta buna!