Operațiunea „băncuța”

Buun...Am zis că închid acest blog, dar o datorie și o promisiune mă fac să revin pentru moment...

Acum ceva timp, mă plimbam printr-un parc și am observat cât de „minunate” sunt băncile. Știți, băncile din parcuri cu scânduri lipsă sau scrise cu numele pr...lor pe ele...Ei bine, după o plimbare de câteva minute, încercând să găsesc o bancă pe care să pot sta fără probleme, am constatat că nu există o astfel de bancă în acel parc.

Prin urmare, ceea ce s-a întâmplat... mi-a dat o mică reținere în a publica... acest text... S-a făcut că m-am pus să repar o bancă din acel parc.
De ce?
De ce nu?
Atâta timp cât unii stau și dau din gură prin campanii și alții se fac că votează și nimic nu se schimbă... am vrut să văd dacă pot să schimb o infimă parte din această țară... și am reușit!
Este extrem de penibil să auzi prin primării sau alte asemenea ospicii că nu sunt bani pentru reparații sau mobilier stradal.
Costul înlocuirii unei scânduri la o bancă (și sunt multe cu o singură scândură lipsă) cred că nu a depășit 15 lei (o scândură lungă de 1.2 m, 10 cm lățime și 2 sau 3 cm grosime, 2 șuruburi cu piuliță și jumătate de cutie de vopsea).
Toată aventura a durat câteva zile pentru că în acel parc este și un paznic, pe care am încercat să nu îl deranjăm.
Într-o primă fază a fost măsurată scândura lipsă, cumpărată și tăiată la dimensiune. Apoi a fost vopsită foarte atent toată scândura, astfel încât să minimizăm operațiile de făcut în parc. Am uitat să precizez că operațiunea „băncuța” s-a desfășurat noaptea... am procedat și noi ca alții... doar că noi am făcut ceva constructiv pentru un parc, dintr-un oraș, dintr-o țară.
Ultima zi a fost cea mai grea. Montarea scândurii pe banca bolnavă în liniște...Dar cum să te duci în parc noaptea cu o scândură verde în brațe? Ar cam bate la ochi, mai ales că treci pe sub nasul organului. Așa că am împachetat frumos scândura și ne-am oprit în fața băncii...În timp ce organul era atent supravegheat cum dormea în cabina lui, m-am apucat să dau găuri pentru cele două șuruburi ce țin scândura de bancă, această operațiune fiind dificil de făcut în altă parte, pentru că nu știam exact poziția găurilor.
Scândura a fost pusă... doar că... era singura scândură de pe acea bancă ce arăta bine... Așa că la 0 grade ne-am pus să vopsim toată banca.
Ce a ieșit vă las să vedeți...

Înainte de operațiunea băncuța

Noaptea ca...

Unde este acestă bancă? Nu știu...era noapte și nu îmi mai amintesc... Dacă cineva o recunoște, să o folosească liniștit.

P.S. Mulțumesc lui Ali... oriunde ar fi... pentru că altfel... nu s-ar fi întâmplat să dau peste această bancă... și să văd cât de liniștit și cât de viu este parcul.

Pui Simo

A trecut ceva vreme de când nu am mai scris nimic aici...
S-au întâmplat multe lucruri dar nu din cele fericite.

M-am decis să vă împărtășesc o nouă rețetă care este mai interesantă, ca să nu spun specială. Este foarte simplă dar destul de picantă și lasă urme adânci... O sa vedeți imediat de ce.

Rețeta este simplă. Nu vă trebuie cunoștințe avansate de bucătărie sau ingrediente sofisticate. Trebuie doar să vreți și să încercați. Nu aveți ce pierde... poate doar lacrimi și alte dureri dacă folosiți prea mult chilli... sau alt ceva.

Pentru rețetă aveți nevoie de:
- un piept de pui, dezgolit;
- un dovlecel... cu coaja;
- un ardei gras, roșu (pentru culoare);
- o ceapă potrivită dar infoliată.
Și după gust nițică sare, piper, fulgi de chilli și pastă de chilli pentru cei ce vor să meargă mai departe.

 Se taie pieptul de pui bucățele sau fâșiuțe (sunt mult mai simpatice tăiate fâșiuțe) și se pune la prăjit într-un strop de ulei de măsline la foc tandru. Se condimentează după gust și se lasă pe foc până carnea este gata. La final poate fi aruncat...

Aruncat dar nu oricum... ci peste legumele mai sus enumerate ce în prealabil au fost tăiate tot fâșiuțe lungi... cu un cuțit de bucătar numai bun de un film horror.

Legumiliii puse la foc într-o tigaie... cu ceapa tăiată solzișori, că-i mai bună așa... se stropesc cu un pic de ulei de măsline sau dacă aveți prin casă untură de rață (iummmyyyy) și se lasă pe foc până încep ușor ușor să se înmoaie.
După care vine puiul aruncat cam așa...

25.07.2018

Se mai lasă un pic în așa fel încât să se pătrundă aromele... Dar nu prea mult... că după se despart și nu mai au gust... bun. Doar un pic trebuie ținute împreună...

Poftă bună!

Iar acum în încheiere...
Am să spun că aceasta este ultima postare... Voi închide acest blog... Și îl voi închide cu această rețetă simplă care îmi place foarte mult.

You brought a fire to a world so cold...