Somon la tigaie cu sos tzatziki

Trebuie sa recunosc... Sunt un gurmand! Imi place mancarea buna si gustoasa.
Pe langa asta, cred ca si anturajul m-a incurajat sa incerc feluri de mancare noi. Mereu am mancat ceva nou, ceva diferit de ce puteam manca acasa.
Ei bine, mancarea e buna daca are gust dar e si bine daca stii sa gatesti, sau macar incerci.
Cum nimeni nu s-a nascut invatat, eu zic sa gatim.
Asa ca dragi cititori, incepem cu o bucatareala...

La final, preparatul arata ca in poza de mai sus (sau mai bine) iar gustul lui va trebui sa il incercati pe propriile papile gustative.

Pentru inceput trebuie sa preparam sosul tzatziki, pentru care avem nevoie de iaurt grecesc, tarhon, busuioc, ceapa verde, castraveti murati, otet din vin alb, sare, piper negru si maioneza. Poate ca nu asta este reteta autentica de sos tzatziki, dar e bun. Trebuie sa recunosc ca nu eu am facut maioneza si este maioneza facuta in casa. 

Incerc sa evit pe cat posibil alimentele cumparate la conserva/borcan. Mi-ar fi placut sa folosesc busuioc proaspat dar nu am gasit decat uscat, la fel si tarhonul. 

Sarea, este sare de mare neiodata iar iaurtul este un iaurt grecesc cu 10% grasime, daca mai tin bine minte. Daca vrea cineva marca, poate sa ma intrebe. Castravetii muratii sunt facuti tot in casa. Pentru cei care sunt foarte atenti, pot observa si un pahar in imagine. Acela este pentru bucatar sa prinda curaj.

Dupa ce avem toate ingredientele... aproximativ:

- o ceasca de iaurt grecesc;

- 3 linguri de maioneza;

- cate o lingurita de tarhon, busuioc, piper, sare;

- 2 linguri otet de vin alb;

- aproximativ o ceasca de ceapa verde taiata rondele marunte;

- 1 1/2 castraveti murati.

Le luam pe sus, cu foarte mare grija sa nu se supere si le aruncam linistit intr-un blender. Eu am dat cantitatile ingredientelor ochiumetric. Nu trebuie sa folositi fix aceleasi cantitati. Oricum dupa ce am facut sosul in blender, am gustat si am ajustat dupa gustul meu.

La final se scoate totul intr-un bol, peste care se mai adauga dupa gust si preferinta bucatele de castraveti murati, ceapa, tarhon, busuioc si se da la frigider pentru a se raci. Sosul se poate face si cu mai multe ore inainte de a servi preparatul. Nu stiu ce "valabilitate" va avea in frigider avand in vedere cat sos mi-a rezultat este foarte posibil sa mai ramana.

Eeeeee. Acum avem sosul, cea mai grea parte a trecut.

In schimb, vedeta preparatului este somonul. Eu am cumparat un file de somon cu tot cu piele. Am vazut ca exista si fara piele. Nu ma pricep la cumparat peste, dar invat repede. File-ul de somon ar trebui sa fie mai gros, ca nu cumva sa se usuce cand il tragem la tigaie. Eu a trebuit sa il tai in doua bucati pentru ca nu imi incapea in tigaie. Din bucata asta, care cred ca avea cam 20...25 cm lungime si cam 2...3 grosime am mancat doua persoane si ne-am saturat.

Bun.. dar sa lasam detaliile tehnice (dehhh... reminescente ingineresti) si sa trecem la gatit. Am masat, frecat (suna dubios) file-ul cu niste sare si piper inainte de al pune in tigaie.

In tigaie puneti putin ulei de masline pe care trebuie sa il incalziti la foc potrivit inainte de a pune somonul. Nu trebuie mult ulei pentru ca oricum isi va lasa si el un pic de grasime. Somonul trebuie pus cu partea fara pielita in sus.

Il lasati cam 4... 5 minute si il verificati cu ajutorul unei spatule sa vedeti daca a inceput sa prinda culoare. Trebuie sa aiba o culoare aurie, usor maronie. Dupa care il intoarceti cu grija si cu partea fara piele pentru a se gati, pana prinde la fel o culoare auriu-maroniu.

Pentru servire il puteti taia in bucati dupa bunul vostru plac. Eu l-am taiat pe jumatate si apoi fiecare bucata de somon, din cele doua, in trei parti. E si mai usor de mancat dar si mai estetic in farfurie. Mancam si cu ochii nu numai cu stomacul. Se poate servi cald dar si rece, la temperatura camerei.

As fi incercat un vin alb demidulce cu acest preparat, dar pentru ca nu mi-a trecut prin cap sa cumpar ceva bun, m-am axat pe un suc de mere cu sfecla rosie. Iar o bere, pe timpul asta parca nu se potrivea.

Cred ca ar fi mers bine si Lacrima lui Ovidiu...

Pofta buna!