Paste a la Julie cu spanac ... Picante și vin alb... și Cola cu Rom

Buuun...
Cum nu am mai gătit de ceva vreme și voiam să mănânc ceva bun făcut în casă, m-am decis să gătesc niște paste.

Dar să începem cu începutul.
Înainte de toate, nu uitați să vă spălați bine pe mâini.
După care eu mi-am pus un pahar de Cola cu Rom de la Captain Morgan... sper că e ceva bun. Stătea rătăcit prin bucătărie și am zis să încerc o combinație bombă.

Acum să vă spun că sunt într-o stare de ebrietate când scriu această rețetetă, dar sigur vă va plăcea finalul.

Așadar, pentru această rețetă care mi-a fost recomandată ca fiind foarte delicioasă vom avea nevoie de... mai multe sau mai puține ingrediente și de o minimă pregătire în ale bucătăriei. Dacă vă pricepeți să nu vă taiați degetele... e suficient.

Materii prime:
- 200...400 grame smântână de gătit de la La Dorna sau smântână normală, ce vă place;
- 200 grame sau o tăviță de mușchiuleț crud-uscat, dupa preferință, afumat sau neafumat... eu am mers pe afumat de la Gusturi românești;
- 1 ceapă normală sau roșie... eu am ales una roșie;
- paste integrale... am ales pastele de la Barilla;
- cașcaval cu găuri... emmentaller;
- ulei de măsline;
- sare și piper alb;
- spanac... eu am luat spanac congelat la pungă (erau niște rotocoale de spanac)... nu piure.

Am sorbit o gură sănătoasă din paharul de Cola-Rom și am pus pe foc o tigaie cu una... două linguri de ulei de măsline, peste care am aruncat mușchiulețul tăiat fâșii.

Când muschiulețul a început să se rumenească, am aruncat iute o ceapă roșie fin tocată. Peste care am pus și puțină apă astfel încât ceapa să nu se caramelizeze, ci doar să se înmoaie.

Când ceapa a avut aspectul dorit de normele interne, am adăugat aproximativ 200 de grame de smântână, pe care am amestecat-o ușor până la omogenizarea cu restul ingredientelor. Apoi am mai adăugat smântână și am repetat operațiunea de frecuș al ingredientelor în tigaie.

Și, când mai aveam eu puțină Cola-Rom în pahar și zic că am terminat, mi-am adus aminte... brusc deodată că trebuie pus și spanacul.
Am pus repede vreo 10 rotocoale de spanac, am condimentat cu un pic de sare roz de Himalaya (că așa e fița acum), un pic de piper alb și am lăsat spanacul să se topească (era cam înghețat) până ce tot sosul a început să fiarbă.

Și, ca să dau o notă iute la întreaga rețetă, am pus și fulgi de ardei iute... care văd că nu se mai termină. I-am luat în urmă cu câțiva ani de la un indian getbeget, de la mama lui... de la mama lui era indianu', ardeiu'... se putea să fie și de pe plaiurile noastre, mioritice, și ambalat ca fiind indian, căci nu părea foarte iute în cantități rezonabile.

Eeeeeee....
Pastele frățică....
Pentru că toată cutia de X grame ar fi fost prea mult, am decis de comun acord cu mine ca eu și cu eu să punem doar jumătate din cutie.
Așa că într-o cratiță (oală) am pus apă, sare și ulei de măsline și am pus pastele rupte pe jumătate, căci în grabă nu am avut altă cratiță mai mare.
Pe cutie era specificat că ar trebui să las pastele la fiert cam 8 minute... eu le-am lăsat cam 10.

După ce am fiert pastele, le-am scos într-o strecurătoare și le-am amestecat împreună cu sosul.

Și iar era să uit ceva foarte bun și important.. cașcavalul. Am dat pe răzătoarea fină aproximativ un sfert din bucata de cașcaval și am pus apoi cașcavalul ras peste paste și iar am amestecat.

Toată treaba asta nu durează mai mult de 30 de minute dacă sunt toate la îndemână.
Și, ca să nu uit, am ales un vin alb, demisec, pentru a înfuleca aceste paste delicioase.

A se vedea rezultatul final...

A se vedea rezultatul finalizat...

Poftă bună!

La metrou

Buuun..
Hai că nu am mai scris ceva de multa vreme.
Am să încep prin a spune că nu sunt un fan al metroului... bucureştean. Dar în ultima vreme am fost nevoit să îl folosesc.
Azi, pentru că a trebuit să mă folosesc de acest mijloc de transport al lumii moderne, am coborât pe peronul unei staţii.
În timp ce coboram agale în pas alergator pe scări ca nu cumva să îmi scape metroul, observ o rablă de metrou model anii 1980 plină de o artă stradală contemporană... graffiti pentru cei ce nu cunoaşte, care este ei, "pe persoană fizică"... Dupa cum ar spune dl Vanghele, care este el, pe persoană fizică.
Cum am văzut acele culori, m-am liniştit, nu am pierdut metroul... deci va trebui să aştept.
Păşind pe acel catwalk de la metrou, în timp ce făceam un striptease cu geaca de pe mine, zăresc o făptură ce nu-şi avea locul în peisaj. O tânără, picată din lună... nedumerită... stătea în faţa uşilor de la unul dintre vagoanele metroului colorat oprit în staţie, gata gata să sară înăuntru ca un lup în ţarcul cu oi. Ştiţi poziţia pe care o iau atleţii la concursurile de viteză? Aşa încordaţi, gata să explodeze la un semnal?
Eeeee, aşa stătea fetişcana asta.
În sinea mea mi-am zis că sigur nu e de la oraş, ci doar o prospătura venită la oraş.
Cum nu aveam ce face şi puţin intrigat de "atitudinea" ei necorespunzătoare, m-am pus să o analizez.
Deci să purcedem la o analiză... Donşoara purta în picioare nişte pantofi-gheată cu toc gros şi înalt, ceea ce nu era chiar atât de rău. Urcăm puţin mai sus cu privirea şi dăm de glezne... groase şi ele...Pulpe musculoase, deşi pantalonii de culoarea muştarului nu erau chiar strânşi pe dânsa.
Trupul ei de gazelă era acoperit cu o geacă de zici că luase "blana" struţului din pădure... nu exagerez.. dar dacă ştiţi voi cum are struţul penajul pe corp vă puteţi da seama cum arată geaca asta plină de... moţişoare. Iar culoarea era gri, exact ca la struţ.
Pe mâna stângă îi atârna cu delicateţe o geantă. O geantă model sac de cartofi, în care poţi ascunde cu uşurinţă orice vrei, dar sigur nu găseşti niciodată ce ai nevoie.
În mânuţa dreaptă stătea strâns un telefon, aproape sufocat de atâta strânsoare din care lăsa să atârne timid un fir negru... de la căşti, semn că donşoara asculta muzică la dopuri în urechi,
Dar ce să vezi!
Imaginea îmi este brusc şi brutal tulburată de o făptură, stafidită, pe la 90 de ani, care i se adresează tinerei.
Donşoara îi răspunde ceva, cel mai probabil se scuză politicos şi o roagă să îi repete întrebarea pentru că nu a auzit având căştile în urechi.
Atât a fost nevoie pentru ca proaspetei pensionare să îi sară ţandăra. Odată o văd pe babă că îşi ia avânt cu mâna dreaptă să îi tragă cu alonjă una bucată palmă. Am zis.. gata!... o plezneşte pe asta mică de o trimite direct de unde a venit.
Spre fericirea tinerei, baba nu face acest gest şi îi spune suav pe un ton grav şi plin de nervi că nu o interesează scuzele pentru care ea nu a auzit întrebarea.
Dupa care, la fel de brusc, bătrânica face un triplu şurub compas în echer cu răsucire la stânga împrejur, de orice olimpic ar rămâne cu gura căscată şi se face nevăzută în lungul peronului.
Tinerica, proaspăt venită în Bucureşti, rămâne blocată pe peron, adunându-şi falca căzută pe peron uimită de băbuţa nervozată.

Textul nu se vrea a fi o ofensă pentru cei ce se pot regăsi în cele descrise de mine, ci doar o imagine a lumii în care trăim. Nu am nimic cu cei veniţi din provincie şi nici cu bătrânii.
Poate e comic... poate nu e... Eu unul am rămas... mut la ce am putut să văd astăzi.